Hello

Bine ati venit in lumea muzicii "grele" .Va astept cu propuneri despre ce ati vrea sa ascultati si sa vizionati si ,de ce nu,comentarii care sa nu "sara" calul (cu atat mai putin caii:P)

16 mai 2010

Astral Doors



Este o trupa de heavy metal suedez,infiintata in 2002 in oraselul Borlange.A lansat 4 albume de studio si un EP,ultimul album fiind lansat in februarie 2010 sub numele de Requiem of Time.Solistul vocal este foarte apreciat de criticii muzicali si este adeseori comparat cu Ronnie James Dio,in ciuda faptului ca trupa nu are un nume de o mare rezonanta.
Componenta:
Nils Patrik Johansson - voce
Joachim Nordlund - chitara
Martin Haglund - chitara
Mika Itaranta - bas
Johan Lindstedt - tobe
Jocke Roberg - clape

Discografie:
Of The Son And The Father (2003)
Cloudbreaker (2003)-in Japan
Evil Is Forever (2005)
Raiders Of The Ark (2005)-EP
Astralism (2006)
New Revelation (2007)
Requiem of Time (2010)

13 mai 2010

Agonizer


Trupe similare:
Metallica AC/DC Guns N Roses Slipknot Trooper Iron Maiden Manowar
Stil: heavy metal
Se ştie, ţinuturile nordice (deci şi Finlanda, de unde provine AGONIZER) au fost dintotdeauna prielnice metalelor. Acolo poţi asculta la radio NIGHTWISH, STRATOVARIUS, AMORPHIS şi altele, alături de Madonna sau DEPECHE MODE, acolo trupe destul de heavy debutează înalt în clasamente şi tot acolo foarte mulţi oameni au în colecţia de CD-uri măcar un album BURZUM. Doar acolo ghidurile turistice tipărite prin grija ministerului de resort dintr-o ţară prezintă un curent muzical extrem ca referinţă culturală importantă (mă refer la Norvegia şi la black metal, fireşte).
Într-un asemenea context, opţiunea muzicală a grupului finlandez pare oarecum ciudată, căci pe lîngă o latură timid agresivă şi reţinut heavy, există şi una aproape pop, aşa că Birth / The End conţine elemente care sună pe alocuri a DRAGONFORCE, AMORPHIS şi NIGHTWISH (fără nimic operatic), dar amestecate într-o manieră de-a dreptul „amabilă”, de parcă n-ar vrea nici să dezamăgească un fan heavy metal, dar nici să-i sperie pe cei neiniţiaţi în metalele mai grele.
Piesele sunt toate drăguţe şi catchy, iar clapele intră destul de des, într-o manieră puţin bombastică (dar nu prea mult, Doamne fereşte!), numai bune de cîntat pe stadioane. Tiparul compoziţional tip hit-single se simte din plin pe Prisoner, Everyone of Us sau Black Sun.
Am remarcat şi faptul că solistul vocal Pasi Kärkkäinen foloseşte un registru mediu, care dă un plus de echilibru albumului, spre deosebire de vocaliştii tipici genului, care sună foarte ascuţit, uneori deranjant. Aşadar, emoţie se găseşte şi în tonul său, însă textele sînt un pic cam ciudăţele, cu intenţii introspective, pe linia SUSPERIA.
Componenta:
Jari-Pekka Perala - chitara,Jussi Tikka - bas,Pasi Karkkainen - voce,Joni Laine - chitara,Patrik Laine - clape,Atte Palokanges - tobe.
Discografie:
World Of Fools (2004)
Birth/The End (2007)

8 mai 2010

ACCEPT


Genuri muzicale: Heavy , Metal , Speed
Accept sunt o formatie germana de heavy metal formata la inceputul anilor `70 de catre Udo Dirkschneider, actualul solist al trupei U.D.O. Accept s-au infiintat in orasul Solingen. Sunt considerati a fi inovat stilurile speed metal si power metal.Timp de cativa ani, formatia a suferit numeroase schimbari de componenta, ceea ce a tinut-o departe de mainstream si le-a asigurat o prezenta sporadica la diferite festivaluri. Albumul de debut, self-titled, apare in 1979. Doi dintre membrii fondatori pasasesc trupa dupa lansarea acestuia. Cu toate astea, urmatorul material de studio, "I'm a Rebel", apare doar un an mai tarziu, urmat in 1981 de "Breaker". "Restless and Wild", din 1982, are caracteristicile genului care va fi denumit speed metal. Albumul "Restless and Wild", din 1983, aduce succesul formatiei Accept. Este un material conceptual, care trateaza teme precum politica, sexualitatea si relatiile interumane. Un an mai tarziu Accept iau parte la festivalul Monsters of Rock. In 1989, apare "Eat the Heat", primul album fara Udo Dirkschneider la voce. Postul de vocal este luat de David Reece. In 1990, Udo se intoarce, hotarat sa relanseze trupa. "Objection Overruled", unul dintre cele mai importante momente din discografia Accept, iese pe piata in 1993. Ultimul album pana in prezent este "Predator", din 1996. Udo si-a continuat activitatea muzicala alaturi de trupa sa, U.D.O.In anul 2005, trupa s-a reunit pentru un scurt turneu, care s-a incheiat cu concertul sustinut la Monsters of Rock, la Kavarna in Bulgaria. Stil: heavy metal, speed metalComponenta:Udo Dirkschneider – voce,Wolf Hoffmann – chitara,Jorg Fischer – chitara,Peter Baltes - bassStefan Kaufmann – tobe
Discografie:Accept (1979)I'm a Rebel (1980)Breaker (1981)Restless and Wild (1982)Balls to the Wall (1983)Metal Heart (1985)Russian Roulette (1986)Eat the Heat (1989)Objection Overruled (1993)Death Row (1994)Predator (1996)

5 mai 2010

HEAVY METAL

Heavy metal este stilul muzical al celei de-a doua generaţii de muzicieni hard rock, apărută la începutul anilor 1970. Stil muzical dar şi modă, spectacol şi stare de spirit, heavy metal-ul a bulversat lumea rockului tradiţional atât prin look-ul neconvenţional (plete, haine din piele neagră însoţite de accesorii cromate, alăturate motocicletelor Harley-Davidson), cât şi prin etalarea nonşalantă a cultului masculin. Generic, termenul este folosit şi pentru a defini toate formaţiile (şi genurile) particularizate prin termenul "metal".
Muzica heavy metal sau pur şi simplu metal-ul este o specie a rockului care s-a dezvoltat între anii 1960-1970. Având originile în blues-rock şi rock psihedelic, trupele care au definit heavy metal-ul au dezvoltat un stil dur, cu solo-uri rapide de chitară. Allmusic declară că "dintre toate formele rock&roll-ului, heavy metal-ul atinge extremele teatralităţii şi ale volumului". Se bazează pe tipare clasice, starea de tensiune artificială fiind creată de repetarea obsedantă a riff-urilor (interpretate la unison de chitare şi de bas) şi de forma muzicală construită din măsuri binare (doi timpi egali şi exagerat accentuaţi de baterie). Sunetul este dominat de chitarele electrice care abundă de efecte, vocea este în forţă şi apelează în special la registrul acut.
Pe parcursul evoluţiei genului, primele trupe de heavy, cum ar fi Led Zeppelin sau Black Sabbath atrageau mulţi fani dar deopotrivă critici aspre. La mijlocul anilor '70, Judas Priest au diminuat valenţele blues-ului asupra hard rock-ului; mişcarea numită New Wave Of British Heavy Metal sau, pe scurt NWOBHM a continuat fuziunea cu influenţe de punk-rock, punând mai mult accent pe rapiditatea riff-urilor. Fanii genului heavy metal sunt numiţi şi metalişti, o traducere de la originalul "metalhead"/"headbanger". Un film de referinţă: "Metal-A Headbanger's Journey".
Anii '70
Totuşi, niciun succes nu s-a comparat cu cel al trupei AC/DC, formată în anul 1973, care a propulsat atât heavy metal-ul cât şi hard rock-ul mult mai aproape de mainstream, în urma succesului albumelor Back In Black şi (For Those About To Rock) We Salute You. Tot cam în acelaşi timp, a apărut un nou val de heavy metal, din Anglia, numit New Wave of British Heavy Metal, care avea influenţe punk rock, şi era mult mai rapid ca metalul tradiţional. Trupe precum Iron Maiden, Motörhead şi Judas Priest au deschis drumul unei noi categorii de metal: Extreme Metal.
Anii '80
Glam Metal/Hair Metal/Pop-Metal
Alături de Extreme Metal, a apărut Glam Metal, care avea numeroase influenţe hard rock şi a avut un succes imens în anii '80 datorită ritmurilor melodioase, imaginii de băieţi frumoşi a trupelor şi popularităţii create de MTV prin numeroasele lor videoclipuri şi concerte. Trupe precum Mötley Crüe şi Def Leppard au popularizat genul la începutul anilor '80, iar trupe precum Bon Jovi şi Guns N' Roses la sfârşitul anilor '80.
Thrash Metal
Extreme Metal-ul, care era latura mai întunecată a metalului din anii '80, a început odată cu trupe de Thrash Metal precum Metallica, Megadeth, Anthrax şi Slayer, care duceau metalul la extreme, stilul de cântat fiind dur, cu vocea groasă, riff-uri de chitară rapide şi agresive, iar cele mai comune teme în melodii erau războiul, moartea, politica şi declinul societăţii. Thrash Metalul a avut mult succes şi mulţi fani, şi încă are, însă nu era la fel de popular precum Glam Metal-ul. Thrash Metalul a influenţat crearea unor stiluri de metal şi mai agresive, precum Death Metal, Black Metal şi Doom Metal. Deasemeni, a influenţat crearea Metalului progresiv.
Speed Metal
Mai degrabă tehnic şi complex decât agresiv, Speed Metal-ul, reprezentat de trupe precum Accept, Helloween, Agent Steel şi Exciter, era influenţat de trupe precum Motörhead şi Judas Priest, şi a influenţat la rândul lui stilul de metal Power Metal, care era chiar mai complex.
Death Metal
Influenţat de Thrash Metal, Death Metal-ul a fost underground încă de la crearea sa, deşi sunt numeroşi fani ai trupelor Cannibal Corpse, Death şi Obituary. Death Metalul era probabil cel mai extrem stil de metal, şi era caracterizat prin death grunt-uri (urlete foarte joase), agresivitate în toate instrumentele, şi versuri ce prezentau amănunţit procesul de mutilare.
Black Metal
Influenţat de trupe precum Venom şi Black Sabbath, Black Metal-ul era foarte violent şi conţinea caracteristici asemănătoare Death Metal-ului. Majoritatea trupelor se vopseau pe faţă, pentru a reprezenta mai bine temele melodiilor lor, majoritatea fiind despre moarte şi anti-creştinism. Printre cele mai cunoscute trupe de Black Metal se numără Mercyful Fate, King Diamond, Celtic Frost, Hellhammer şi Bathory.
Doom Metal
Influenţat în principal de Black Sabbath, Doom Metal-ul era agresiv, dar, spre deosebire de celelalte stiluri de Extreme Metal, era caracterizat prin sunetul greu şi lent. Nu era prea popular, însă trupe precum Candlemass, Paradise Lost şi Crowbar erau destul de cunoscute. Doom Metal-ul a influenţat Gothic Metal-ul, care a devenit popular în anii '90 şi 2000.
Power Metal
Influenţat de trupe precum Iron Maiden, Manowar şi Europe, Power Metal este unul dintre cele mai populare stiluri de metal, remarcându-se prin ritmuri mai melodioase decât celelalte stiluri de extreme metal. Printre cele mai cunoscute trupe sunt Blind Guardian, Stratovarius, Manowar şi Savatage.
Progressive Metal
Influenţat de mai multe genuri de Heavy Metal, jazz-fusion, muzică clasică şi rock progresiv, Metalul progresiv este fără îndoială cel mai tehnic şi cel mai complex stil de metal. Printre cele mai populare trupe se numără Dream Theater, Fates Warning, Queensrÿche şi artişti precum Yngwie Malmsteen.
Anii '90
Alternative Metal
Heavy Metal-ul a suferit un declin la începutul anilor '90, când stilul [[Gfoarte cunoscut în toată lumea. Totuşi, metalul s-a dezvoltat în alte stiluri. A apărut Alternative Metal, care combină Heavy Metal cu rock alternativ, precum şi cu funk şi hip-hop. Trupe precum Alice In Chains, Pearl Jam, Soundgarden, Rage Against The Machine, Red Hot Chili Peppers şi Faith No More au devenit populare precum devenise Glam Metal-ul în anii '80.
Rapcore
Un stil de metal ce combină Thrash Metal, Hardcore Punk şi Hip-Hop, ce a fost popularizat de trupe precum Body Count şi colaborarea dintre formaţia de Thrash Metal Anthrax şi grupul hip-hop Public Enemy, Bring The Noise, şi influenţat de colaborarea dintre formaţia Hard Rock Aerosmith şi grupul hip-hop Run-D.M.C. din anii '80, Walk This Way. Elemente din Rapcore au fost mai târziu preluate de unele trupe Nu Metal, precum Limp Bizkit, Korn şi Linkin Park.
Groove Metal
Pe lângă Altenative Metal, s-a mai dezvoltat şi un stil de metal influenţat de Thrash Metal, numit Groove Metal. Fiind popularizat de trupe precum Pantera, Sepultura şi Machine Head, a devenit cel mai respectat stil de heavy metal din anii '90, cunoscut pentru breakdown-urile memorabile şi foarte "groovy".
Nu Metal
Odată cu apariţia albumului Korn, al trupei cu acelaşi nume, a apărut un imens val de trupe ce combinau stiluri heavy metal cu hip-hop şi funk excesiv, uneori acest gen nefiind considerat metal adevărat. Pe la sfârşitul anilor '90, trupe precum Limp Bizkit, Slipknot şi Korn au devenit foarte populare şi de mare succes. Fanii Heavy Metal au blamat acest stil pentru declinul metalului din anii '80. Nu Metal este caracterizat prin riff-uri simple, rapping, şi beat-uri hip-hop.
2000 până în prezent
Nu Metal a rămas popular până în prezent. Totuşi, la începutul anilor 2000, s-a format un stil de metal care era menit să aducă înapoi duritatea metalului din anii '80. A apărut un mare val de trupe Metalcore, care combinau Thrash Metal, Death metal melodic şi Hardcore Punk, formând astfel un sunet nou în metal, dar urmând metodele din anii '80. Trupe precum Killswitch Engage, Shadows Fall şi As I Lay Dying au devenit populare, asemănător popularităţii Nu-Metal-ului în anii '90. Totuşi, Metalcore este încă un stil nou şi mai are până să devină un stil la fel de popular precum Nu Metal. Dar este apreciat pentru readucerea pe scena mondială a metalului dur, asemănător celui din anii '80.

16 decembrie 2009

TRISTANIA


Trupa norvegiana de gothic metal Tristania a luat nastere in anul 1996, in orasul Stavanger, la initiativa lui Morten Veland, Einar Moen si Kenneth Olsson.
Stilul muzical al formatiei este adesea descris ca gothic metal cu inflente doom.
La scurt timp de la infiintare, formatiei i s-au alaturat Anders H. Hidle si Vibeke Stene, impreuna cu basistul Rune Osterhus. In mai 1997 apare primul EP intitulat Tristania, urmat cateva luni mai tarziu de un album full-length, Widow's Weeds. In 1998, Tristania incep inregistrarile la albumul Beyond the Veil. Dupa aparitia acestui album, mainmanul Morten Veland este concediat. World of Glass, cel de-al treilea album, apare in 2001. Vocea growl de pe acest album ii apartine lui Ronny Thorsen de la Trail Of Tears, iar cea clean lui Osten Bergoy, care devine si un membru permanent al formatiei.” Ashes” este lansat in 2005, fiind primul material la casa de discuri SPV Records, dupa expirarea contractului cu Napalm Records. In aprilie 2006, Kjetil Ingebrethsen paraseste trupa, iar un an mai tarziu, la inceputul lui 2007, solista Vibeke Stene paraseste la randul sau Tristania din motive personale.Cel mai recent album Tristania se intituleaza Illumination si a aparut in ianuarie 2007.
Stil: gothic/doom metal
Componenta:
Osten Bergoy - voce
Anders Hoyvik Hidle - chitara, voce
Rune Osterhus - bass
Einar Moen - clape
Kenneth Olsson - tobe
Svein Terje Solvang - chitara, voce
Vibeke Stene - voce
Discografie:
Tristania (1997)
Widow's Weeds (1998)
Midwintertears/Angina (1999)
Beyond the Veil (1999)
World of Glass (2001)
Ashes (2005)
Illumination (2007)

15 decembrie 2009

TIAMAT


Fara nici o indoiala, Tiamat este una dintre cele mai importante si de succes trupe europene de gothic metal infiintata in 1988 la Stockholm,Suedia. Numele lor este mentionat deseori alaturi de trupe precum Type O Negative si Paradise Lost, numarandu-se inca printre liderii scenei gothic.De-a lungul carierei, Tiamat au trecut prin metamorfoze succesive, ajungand de la un death/doom metal feroce la un grup care adopta cu caldura diverse influente, creand un sunet cu adevarat epic. La inceputul anilor ’90, albumul de debut Sumerian Cry a primit critici pozitive, iar cea de-a doua realizare discografica, The Astral Sleep, arata deja schimbari semnificative de sound. Cu cel de-al treilea album, Clouds, trupa dezvaluia deja directia in care avea sa evolueze. Succesul comercial era aproape inevitabil.
In 1994 Tiamat a venit cu Wildhoney, o adevarata opera de arta ce avea sa devina cel mai bine vandut album al casei de discuri in acea perioada. Presa nu a fost deloc zgarcita cu laudele, primind aproape cu fanatism calatoriile in care muzica reusea sa transpuna ascultatorul, o muzica cu reminiscente Pink Floyd un pic mai agresive. Toate aceste reactii au dovedit ca Tiamat tocmai inregistrase un album ce avea sa devina "clasic". De atunci, trupa a fost prezenta la toate festivalurile de amploare, a colindat lumea in lung si-n lat in turnee si a mai oferit posteritatii alte patru albume cu piese de colectie precum Cold Seed (de pe albumul A Deeper Kind Of Slumber- 1997), Brighter Than The Sun (de pe Skeleton Skeletron-1999), Vote For Love (de pe Judas Christ- 2002) sau Cain de pe ultima creatie de studio, Prey.
In ianuarie 2005 Tiamat au inregistrat concertul sustinut in Polonia, la Cracovia, ultimul show din cadrul turneului alaturi de Pain. Setlist-ul a inclus piese vechi de pe albumele Clouds si Wildhoney, precum si hit-urile mentionate anterior, de pe realizarile mai recente ale trupei. Tiamat si-au sustinut setul best-of in conditii perfecte, prezentandu-se la cel mai inalt nivel posibil, in timp ce vechiul lor sunetist de studio, Siggi Bemm de la Woodhouse Studio (unde trupa a inregistrat toate albumele in perioada 1991-1999), a mixat la perfectie concertul pentru DTS 5.1 surround sound, aducand extraordinarul show direct in sistemele home-cinema ale ascultatorilor, cu un sunet pe DVD la cele mai inalte standarde. Pe scena, Johan Edlund este secondat prin backing vocals de colegii sai Lars Sköld si Anders Iwers, care i-au fost alaturi de la mijlocul anilor ’90. Claparul Martin Brändström de la Dark Tranquillity, este un vechi prieten al trupei, care a mai cantat cu Tiamat in diverse turnee. La chitara este talentatul Fredrik Åkesson, care si-a oferit serviciile unor trupe sau artisti precum Talisman, John Norum si, mai nou, Arch Enemy.
Componenta:
Johan Edlund - voce/chitara/clape
Thomas Petterson - chitara
Andres Iwers - bass
Lars Skold -tobe
Discografie:
Summerian Cry (1990)
The Astral Sleep (1991)
Clouds (1992)
Wildhoney (1994)
A Deeper Kind of Slumber (1997)
Skeleton Skeletron (1999)
Judas Christ (2002)
Prey (2004)

14 decembrie 2009

THEATRE OF TRAGEDY



Theatre of Tragedy este o trupă de muzică din Stavanger, Norvegia, constituită în 1992 ca Suffering Grief (după lansarea primului cântec numele a fost schimbat în La Reine Noir şi apoi în Theatre of Tragedy). Este cunoscută datorită albumelor sale timpurii – Theatre of Tragedy, Velvet Darkness They Fear şi Aégis, care au prezis o influenţă mare a genului gothic metal şi au inspirat mulţi alti artişti, precum Tristania sau The Sins of Thy Beloved. Trupa a folosit vocalul contrastiv – bas masculin (uneori cu growling) şi soprană feminină, de obicei supranumite „Frumoasa şi Bestia”. Versurile cântecelor primelor trei albume erau scrise în limba engleză modernă timpurie.
Stilul muzical al trupei s-a schimbat cu lansarea celui de-al patrulea album, Musique. Theatre of Tragedy s-a orientat către industrial metal şi chiar electropop. După lansarea albumului Assembly, Liv Kristine Espenæs Krull a fost debarcată. Vocalista nouă, Nell Sigland din trupa The Crest, a publicat doar un album cu Theatre of Tragedy, intitulat Storm.
Greu de gasit o alta trupa care a condus estetica gothicului la o asemenea perfectiune cum a facut aceasta Theatre of Tragedy. Multe trupe au incercat sa-i imite in ultimii ani. Deja in 1995, primul auto intitulat album, a fost considerat o piesa de rezistenta in scena Gothic Metal si Theatre of Tragedy s-a ridicat imediat la rangul de “senzatie instantanee”. Am putea spune ca Theatre of Tragedy au fost inventatorii contrastului extrem intre bine cunoscutul “death-grunt” masculin si asa-zisa “clean” feminina, cu o voce angelica. Trupa a creat un nou stil prin ceea ce au facut, referindu-ne si la frumusetea versurilor romantice-depresive ale Raymond I. Rohonnyi, scrise in engleza veche. Au devenit cu succes o trupa unica, care, evident, a atras multi imitatori. Piesa “A Hamlet For a Slothful Vassal” de pe primul lor album a devenit clasica, si acum fiind recunoscuta ca una din piesele de baza ale repertoriului oricarui club indie/gothic, insa trupa abia de acum avea sa se ridice. Al doilea album, intitulat “Velvet Darkness They Fear” (1996), s-a dovedit a fi unul din cele mai de succes albume gothice din istoria genului, iar hitul lor “Tanz der Schatten”, le-a crescut si mai mult audienta. Au urmat multe turnee iar Theatre Of Tragedy si-au consolidat pozitia, devenind una dintre cele mai importante trupe din aria gothic metal. Pana acum, acesti norvegieni au vandut peste 90 000 de copii ale fiecarui album in Europa, ceea ce arata ca au tot ce trebuie pentru a uni chiar si fanii care ascultau gothic ocazional. Vocea lui Liv Kristine s-a dovedit de marca, ceea ce i-a adus multe colaborari si chiar un album solo. Pentru Theatre of Tragedy, a urmat un EP, intitulat “A Rose For The Dead” (1997) iar cu al treilea album, “Aegis” (1998), trupa si-a depasit limitele, dezvaluindu-si adevaratul potential. Multi fani au fost putini speriati la inceput de aspectul calm, electronic, atipic si de duetele lui Liv si Raymond. Dar cu timpul, s-a aratat a fi un pas logic si prosper. Desi nu se compara cu ce au facut in trecut, Theatre of Tragedy au reusit sa mentina stilul unic propriu. Increzatoare in sine, matura din toate punctele de vedere, Liv kristine a devenit una dintre cele mai importante caracteristici ale trupei. Dar nu numai ea, ci si restul trupei par putin mai relaxati si gata sa inceapa o noua era.
Liv Kristine Espenæs este data afara trupa in 2003, mentionand ca motiv complicatii in cadrul grupului ce nu au putut fi rezolvate. De atunci ea s-a alaturat membrilor trupei germane Atrocity (printre care si sotul ei, Alex Krull), pentru a demara un proiect nou intitulat Leaves’ Eyes. Theatre Of Tragedy o inlocuiesc pe Liv Kristine cu Nell Sigland, cunoscuta pt activitatea din trupa The Crest. Cel de-al saselea album al trupei a fost lansat in martie 2006, indepartandu-se de stilul abordat in precedentele 2 albume si reapropiindu-se de sunetul de pe primele albume.
Membri actuali
Raymond Rohonyi – voce (din 1992)
Lorentz Aspen – keyboard (din 1993)
Hein Frode Hansen – tobe (din 1993)
Frank Claussen – chitară (din 1997)
Vegard Thorsen – chitară (din 2001)
Nell Sigland – voce (din 2004)
Albume LP
Theatre of Tragedy (1995)
Velvet Darkness They Fear (1996)
Aégis (1998)
Musique (2000)
Closure: Live (2001)
Assembly (2002)
Storm (2006)
Singles and LP:
Theatre of Tragedy (Demo, 1994)
Der Tanz Der Schatten (Single, 1996)
A Rose for the Dead (EP, 1997)
Cassandra (Single, 1998)
Image (Single, 2000)
Machine (Single, 2001)
Inperspective (EP, 2001)
Let You Down (Single, 2002)
Envision (Single, 2002)
Storm (Single, 2006)