TRISTANIA

Trupa norvegiana de gothic metal Tristania a luat nastere in anul 1996, in orasul Stavanger, la initiativa lui Morten Veland, Einar Moen si Kenneth Olsson.
Stilul muzical al formatiei este adesea descris ca gothic metal cu inflente doom.
La scurt timp de la infiintare, formatiei i s-au alaturat Anders H. Hidle si Vibeke Stene, impreuna cu basistul Rune Osterhus. In mai 1997 apare primul EP intitulat Tristania, urmat cateva luni mai tarziu de un album full-length, Widow's Weeds. In 1998, Tristania incep inregistrarile la albumul Beyond the Veil. Dupa aparitia acestui album, mainmanul Morten Veland este concediat. World of Glass, cel de-al treilea album, apare in 2001. Vocea growl de pe acest album ii apartine lui Ronny Thorsen de la Trail Of Tears, iar cea clean lui Osten Bergoy, care devine si un membru permanent al formatiei.” Ashes” este lansat in 2005, fiind primul material la casa de discuri SPV Records, dupa expirarea contractului cu Napalm Records. In aprilie 2006, Kjetil Ingebrethsen paraseste trupa, iar un an mai tarziu, la inceputul lui 2007, solista Vibeke Stene paraseste la randul sau Tristania din motive personale.Cel mai recent album Tristania se intituleaza Illumination si a aparut in ianuarie 2007.
Stil: gothic/doom metal
Componenta:
Osten Bergoy - voce
Anders Hoyvik Hidle - chitara, voce
Rune Osterhus - bass
Einar Moen - clape
Kenneth Olsson - tobe
Svein Terje Solvang - chitara, voce
Vibeke Stene - voce
Discografie:
Tristania (1997)
Widow's Weeds (1998)
Midwintertears/Angina (1999)
Beyond the Veil (1999)
World of Glass (2001)
Ashes (2005)
Illumination (2007)

TIAMAT

Fara nici o indoiala, Tiamat este una dintre cele mai importante si de succes trupe europene de gothic metal infiintata in 1988 la Stockholm,Suedia. Numele lor este mentionat deseori alaturi de trupe precum Type O Negative si Paradise Lost, numarandu-se inca printre liderii scenei gothic.De-a lungul carierei, Tiamat au trecut prin metamorfoze succesive, ajungand de la un death/doom metal feroce la un grup care adopta cu caldura diverse influente, creand un sunet cu adevarat epic. La inceputul anilor ’90, albumul de debut Sumerian Cry a primit critici pozitive, iar cea de-a doua realizare discografica, The Astral Sleep, arata deja schimbari semnificative de sound. Cu cel de-al treilea album, Clouds, trupa dezvaluia deja directia in care avea sa evolueze. Succesul comercial era aproape inevitabil.
In 1994 Tiamat a venit cu Wildhoney, o adevarata opera de arta ce avea sa devina cel mai bine vandut album al casei de discuri in acea perioada. Presa nu a fost deloc zgarcita cu laudele, primind aproape cu fanatism calatoriile in care muzica reusea sa transpuna ascultatorul, o muzica cu reminiscente Pink Floyd un pic mai agresive. Toate aceste reactii au dovedit ca Tiamat tocmai inregistrase un album ce avea sa devina "clasic". De atunci, trupa a fost prezenta la toate festivalurile de amploare, a colindat lumea in lung si-n lat in turnee si a mai oferit posteritatii alte patru albume cu piese de colectie precum Cold Seed (de pe albumul A Deeper Kind Of Slumber- 1997), Brighter Than The Sun (de pe Skeleton Skeletron-1999), Vote For Love (de pe Judas Christ- 2002) sau Cain de pe ultima creatie de studio, Prey.
In ianuarie 2005 Tiamat au inregistrat concertul sustinut in Polonia, la Cracovia, ultimul show din cadrul turneului alaturi de Pain. Setlist-ul a inclus piese vechi de pe albumele Clouds si Wildhoney, precum si hit-urile mentionate anterior, de pe realizarile mai recente ale trupei. Tiamat si-au sustinut setul best-of in conditii perfecte, prezentandu-se la cel mai inalt nivel posibil, in timp ce vechiul lor sunetist de studio, Siggi Bemm de la Woodhouse Studio (unde trupa a inregistrat toate albumele in perioada 1991-1999), a mixat la perfectie concertul pentru DTS 5.1 surround sound, aducand extraordinarul show direct in sistemele home-cinema ale ascultatorilor, cu un sunet pe DVD la cele mai inalte standarde. Pe scena, Johan Edlund este secondat prin backing vocals de colegii sai Lars Sköld si Anders Iwers, care i-au fost alaturi de la mijlocul anilor ’90. Claparul Martin Brändström de la Dark Tranquillity, este un vechi prieten al trupei, care a mai cantat cu Tiamat in diverse turnee. La chitara este talentatul Fredrik Åkesson, care si-a oferit serviciile unor trupe sau artisti precum Talisman, John Norum si, mai nou, Arch Enemy.
Componenta:
Johan Edlund - voce/chitara/clape
Thomas Petterson - chitara
Andres Iwers - bass
Lars Skold -tobe
Discografie:
Summerian Cry (1990)
The Astral Sleep (1991)
Clouds (1992)
Wildhoney (1994)
A Deeper Kind of Slumber (1997)
Skeleton Skeletron (1999)
Judas Christ (2002)
Prey (2004)

THEATRE OF TRAGEDY

Theatre of Tragedy este o trupă de muzică din Stavanger, Norvegia, constituită în 1992 ca Suffering Grief (după lansarea primului cântec numele a fost schimbat în La Reine Noir şi apoi în Theatre of Tragedy). Este cunoscută datorită albumelor sale timpurii – Theatre of Tragedy, Velvet Darkness They Fear şi Aégis, care au prezis o influenţă mare a genului gothic metal şi au inspirat mulţi alti artişti, precum Tristania sau The Sins of Thy Beloved. Trupa a folosit vocalul contrastiv – bas masculin (uneori cu growling) şi soprană feminină, de obicei supranumite „Frumoasa şi Bestia”. Versurile cântecelor primelor trei albume erau scrise în limba engleză modernă timpurie.
Stilul muzical al trupei s-a schimbat cu lansarea celui de-al patrulea album, Musique. Theatre of Tragedy s-a orientat către industrial metal şi chiar electropop. După lansarea albumului Assembly, Liv Kristine Espenæs Krull a fost debarcată. Vocalista nouă, Nell Sigland din trupa The Crest, a publicat doar un album cu Theatre of Tragedy, intitulat Storm.
Greu de gasit o alta trupa care a condus estetica gothicului la o asemenea perfectiune cum a facut aceasta Theatre of Tragedy. Multe trupe au incercat sa-i imite in ultimii ani. Deja in 1995, primul auto intitulat album, a fost considerat o piesa de rezistenta in scena Gothic Metal si Theatre of Tragedy s-a ridicat imediat la rangul de “senzatie instantanee”. Am putea spune ca Theatre of Tragedy au fost inventatorii contrastului extrem intre bine cunoscutul “death-grunt” masculin si asa-zisa “clean” feminina, cu o voce angelica. Trupa a creat un nou stil prin ceea ce au facut, referindu-ne si la frumusetea versurilor romantice-depresive ale Raymond I. Rohonnyi, scrise in engleza veche. Au devenit cu succes o trupa unica, care, evident, a atras multi imitatori. Piesa “A Hamlet For a Slothful Vassal” de pe primul lor album a devenit clasica, si acum fiind recunoscuta ca una din piesele de baza ale repertoriului oricarui club indie/gothic, insa trupa abia de acum avea sa se ridice. Al doilea album, intitulat “Velvet Darkness They Fear” (1996), s-a dovedit a fi unul din cele mai de succes albume gothice din istoria genului, iar hitul lor “Tanz der Schatten”, le-a crescut si mai mult audienta. Au urmat multe turnee iar Theatre Of Tragedy si-au consolidat pozitia, devenind una dintre cele mai importante trupe din aria gothic metal. Pana acum, acesti norvegieni au vandut peste 90 000 de copii ale fiecarui album in Europa, ceea ce arata ca au tot ce trebuie pentru a uni chiar si fanii care ascultau gothic ocazional. Vocea lui Liv Kristine s-a dovedit de marca, ceea ce i-a adus multe colaborari si chiar un album solo. Pentru Theatre of Tragedy, a urmat un EP, intitulat “A Rose For The Dead” (1997) iar cu al treilea album, “Aegis” (1998), trupa si-a depasit limitele, dezvaluindu-si adevaratul potential. Multi fani au fost putini speriati la inceput de aspectul calm, electronic, atipic si de duetele lui Liv si Raymond. Dar cu timpul, s-a aratat a fi un pas logic si prosper. Desi nu se compara cu ce au facut in trecut, Theatre of Tragedy au reusit sa mentina stilul unic propriu. Increzatoare in sine, matura din toate punctele de vedere, Liv kristine a devenit una dintre cele mai importante caracteristici ale trupei. Dar nu numai ea, ci si restul trupei par putin mai relaxati si gata sa inceapa o noua era.
Liv Kristine Espenæs este data afara trupa in 2003, mentionand ca motiv complicatii in cadrul grupului ce nu au putut fi rezolvate. De atunci ea s-a alaturat membrilor trupei germane Atrocity (printre care si sotul ei, Alex Krull), pentru a demara un proiect nou intitulat Leaves’ Eyes. Theatre Of Tragedy o inlocuiesc pe Liv Kristine cu Nell Sigland, cunoscuta pt activitatea din trupa The Crest. Cel de-al saselea album al trupei a fost lansat in martie 2006, indepartandu-se de stilul abordat in precedentele 2 albume si reapropiindu-se de sunetul de pe primele albume.
Membri actuali
Raymond Rohonyi – voce (din 1992)
Lorentz Aspen – keyboard (din 1993)
Hein Frode Hansen – tobe (din 1993)
Frank Claussen – chitară (din 1997)
Vegard Thorsen – chitară (din 2001)
Nell Sigland – voce (din 2004)
Albume LP
Theatre of Tragedy (1995)
Velvet Darkness They Fear (1996)
Aégis (1998)
Musique (2000)
Closure: Live (2001)
Assembly (2002)
Storm (2006)
Singles and LP:
Theatre of Tragedy (Demo, 1994)
Der Tanz Der Schatten (Single, 1996)
A Rose for the Dead (EP, 1997)
Cassandra (Single, 1998)
Image (Single, 2000)
Machine (Single, 2001)
Inperspective (EP, 2001)
Let You Down (Single, 2002)
Envision (Single, 2002)
Storm (Single, 2006)

THE GATHERING

The Gathering poate fi descrisa drept o trupa creativa, clasica, de metal simfonic originara din Olanda. Ei au devenit cunoscuti incepand cu anul 1994, atunci cand Anneke van Giersbergen s-a alaturat grupului format in prezent din René Rutten – (chitara/flaut), Marjolein Kooijman (bass), Hans Rutten (tobe) si Frank Boeijen (clape).Discul `Mandylion` (1995) este printre primele ale genului care aduceau in atentia publicului o voce feminina. Au urmat `Nighttime Birds` (1997), `How To Measure A Planet?` (1998), `If_then_else` (2000) si `Souvenirs` (2003). `Sleepy Buildings`, aparut in 2004, este o reprezentatie live semi-acustica, inregistrata de trupa in doua nopti. Albumul `Home` a fost lansat in Europa si America de Nord in aprilie 2006.Numele grupului a fost inspirat de un episod din serialul TV `The Highlander`, in care se vorbeste despre o intalnire a tuturor `nemuritorilor` - lucuru ce i s-a parut interesant membrului fondator Frank Boeijen.
The Gathering au evoluat de la sound-ul lor death metal din 1989, la influente mai eclectice si diverse cu fiecare lansare. Abordand noua imagine, cu solista vocala Anneke van Giersbergen ca frontwoman, The Gathering au devenit o forta majora in scena rock europeana.
Vocea superba a solistei Anneke, pe langa stilul mereu in dezvoltare al trupei, au construit albumele memorabile de mai tarziu si au format o baza de fani care a ramas fidela pana astazi. Ultimul album The Gathering, intitulat "Home" a fost lansat in 2006, si continua stilul experimental, cu un sound mai intim, pastrand totusi acea tenta gothic.Pe data de 11 februarie 2007 The Gathering au fost onorati cu doua premii, si anume la categoriile "Outstanding Achievement" si "Best Dutch Live Band" la editia anuata a premiilor Night Live XS, de la Club Paradiso, din Amsterdam. In vara lui 2007 i-ati putut vedea si asculta pe The Gathering la Sibiu, la Artmania festival 2007.
Stil: Doom/Death/Gothic Metal/Experimental
Componenta:
Frank Boeijen - clape
Rene Rutten - chitara
Hans Rutten - tobe
Anneke van Giersbergen - voce
Marjolein Kooijman - bass
Discografie:
Always... (1992)
Almost A Dance (1993)
Mandylion (1995)
Nighttime Birds (1997)
How To Measure A Planet? (1998)
If Then Else (2000)
Souvenirs (2003)
Sleepy Buildings - A Semi Acoustic Evening [Live] (2004)
Home (2006)

The 69 Eyes

Formatia finlandeza de glam/horror metal/gothic rock The 69 Eyes s-a infiintat in 1989 in Helsinki.
Stilul initial al trupei a fost descris ca garage rock, ulterior evoluand spre gothic rock si mai apoi spre gothic/glam metal.
Albumul de debut intitulat "Bump 'n' Grind" este lansat exclusiv in Finlanda in 1992, urmat trei ani mai tarziu de "Savage Garden" iar in 1997 de "Wrap Your Troubles in Dreams".
Succesul international al trupei vine de abia cu albumul "Wasting the Dawn", aparut in 1999, care defineste imaginea gothic rock pe care o promoveaza trupa. Single-ul self-titled de pe acest material este un tribut adus lui Jim Morrison, unul dintre idolii solistului Jyrki 69.
In anul 2000, The 69 Eyes lanseaza single-ul Gothic Girl, care sta cateva saptamani in primele zece pozitii ale topului national finlandez. In acelasi an apare si albumul "Blessed Be".Unul dintre cele mai reprezentative materiale ale finlandezilor este considerat albumul "Paris Kills", care in 2002 primeste si discul de aur pentru numarul de vanzari. Al saptelea album, "Devils", este lansat in anul 2004 la celebra casa de discuri Virgin/EMI. Videoclipul piesei "Lost Boys" este filmat de vedeta MTV Bam Margera."Angels", cel mai recent material de studio al finlandezilor, se vrea o continuare la "Devils". In ciuda unor critici negative primite, numarul inregistrat la vanzari confirma o noua reusita a trupei. The 69 Eyes au lansat doua single-uri de pe "Angels", "Perfect Skin" si "Never Say Die", pentru care au filmat si videoclipuri.
Stil: gothic/glam/horror metal
Componenta:
Jyrki 69 - voce
Timo-Timo - chitara
Bazie - chitara
Jussi 69 - baterie
Archzie - bass
Discografie:
Bump 'n' Grind (1992)
Motor City Resurrection (1994)
Savage Garden (1995)
Wrap Your Troubles in Dreams (1997)
Wasting the Dawn (1999)
Blessed Be (2000)
Paris Kills (2002)
Framed in Blood - The Very Blessed of the 69 Eyes (2003)
Devils (2004)
Angels (2007)
Formatia The 69 Eyes va porni intr-un turneu european ce debuteaza in Ianuarie 2010. Alaturi de finlandezi vor canta Christian Death si Mandagora Scream.

SIRENIA

Sirenia este o trupa de gothic metal ce a luat nastere in Norvegia. Stilul muzical include influente din zonele de symphonic, death, precum si black. Versurile sunt scrise de Morten Veland si se bazeaza pe o poveste conceptuala inceputa in perioada Widow's Weeds, atunci cand inca era membru in Tristania.

Trupa foloseste intrumente melodice, synths, violoncel, precum si un cor de fundal. Versurile aduc in prim plan existenta umana si starile mentale. Sirenia s-a format in 2001, atunci cand Morten a parasit Tristania datorita diferentelor muzicale si personale. Trupa nu a reusit sa gaseasca un vocal pentru a inregistra in Franta, asa ca au organizat cateva auditii, pana au gasit-o pe Fabienne Gondamin. A urmat primul album, At Sixes and Sevens. Dupa inregistrarea primului album, Fabienne a fost inlocuita de Henriette Bordvik, cu care au inregistrat An Elixir For Existence si Sirenian Shores. Recent Sirenia au lansat Nine Destinies And A Downfall. Discul o include pe Monika Pedersen.

Stil: gothic metal

Componenta:
Morten Veland - programming/voce/chitara/bas/keyboards
Monika Pedersen - voce
Jonathan A. Perez - tobe
Bjornar Landa - chitara
Discogafie:
At Sixes and Sevens (2002)
An Elixir for Existence (2004)
Sirenian Shores (2004)
Nine Destinies and a Downfall (2007)